La fel ca oricare alt demnitar, in virtutea uneia din legile acelea pe care nu le baga nimeni in seama, dar se fac toti ca le respecta, si consilierul local trebuie sa depuna la investirea sa o declaratie de avere. Bineinteles ca nu o verifica nimeni la singe, asa ca fiecare poate scrie ce vrea si mai ales, nu are nici o urmare, adica la expirarea mandatelor nimeni nu-si bate capul sa vada daca au aparut ceva schimbari. Important este ca exista asa ceva si ca fostii membri ai consiliului municipal au depus si ei in 1996 un asemenea act. In articolul de fata vom face o comparatie intre ce erau consilierii in 1996 si ce au ajuns dupa patru ani de lucru in folosul comunitatii. Surprize mari nu veti avea si este chiar ridicol cum unii consilieri nu au reusit in patru ani de atentie publica sa evolueze cit de cit nici macar pe plan material. In primul rind, trebuie sa va spunem ca mandatul trecut a insemnat pentru majoritatea consilierilor o pierdere; doar trei au reusit sa mai fie ceea ce erau in 1996 pe vremea asta, consilieri municipali. Restul au fost atit de convingatori incit abia daca au reusit sa adune citeva sute de voturi, expresia de fapt a impresiei pe care publicul si-a facut-o despre prestatiile sau personalitatea lor. Vom incerca in rindurile de mai jos sa va facem o imagine despre cum s-au schimbat statutul social, imaginea publica sau mentalitatea fiecarui consilier si nu vom face un calcul foarte exact al averilor pe care le-au agonisit sau nu. Un loc aparte il ocupa pierzatorii, care in loc sa ramina cu ceva, orice, s-au ales cu lipsuri si experiente mai degraba triste. Sa fii consilier nu este mare lucru; avem si exemplul la indemina, Vasile Cojocariu. El a intrat in consiliu plin de incredere si sperante, asa cum orice jucator intra in Casino. Sortii nu au fost de partea sa, transformindu-l in marele perdant, ceea ce era de asteptat, singurul atu din