Prin 1967-1968, în fiecare vineri dimineaţă, mama se trezea şi pleca mai devreme la serviciu pentru a trece pe la chioşcul de ziare al doamnei Irina din colţul dinspre Gară al Hotelui Nord (actualmente Ibis) pentru a-mi cumpăra nepreţuita revistă Vaillant Le Journal de Pif. Costa 4 lei şi 25 de bani şi mama îi lăsa doamnei Irina 25 de bani ciubuc, mai ales că tot la ea găsea câte un număr lipsă din "Luminiţa" sau "Cutezătorii" pentru fiu-său, adică eu, aflat în primele clase primare. Puţine, foarte puţine în comparaţie cu astăzi, erau chioşcurile de ziare, cum la fel de puţină, cumplit de puţină, era şi presa românească a vremii.
Începând din ianuarie 1990 şi o bună bucată de vreme apoi, chioşcarii şi vânzătorii ambulanţi de ziare au avut dever mare, ziarele tipărite (nu exista Net-ul şi nici nu era imaginabilă o ediţie on-line) se citeau de zor, revistele (fie şi cu o pereche de ţâţe ataşate ostentativ pe copertă) asemenea, aşa că la înghesuitul chioşc de tablă presa era la mare cinste. Vânzătorii se băteau pe ziarele (tabloide) ce se cumpărau mai mult (gen "Evenimentul zilei" de atunci şi nu "Libertatea" sau "Click" actuale), nu dispreţuiau nici vânzarea cotidianelor serioase (celebra confruntare stânga-dreapta dintre "Adevărul" şi "România Liberă"), mai aveau şi reviste pentru intelectuali, din categoria "22", iar când au apărut, la sfârşitul anilor '90, revistele glossy de tip "Unica" sau "Playboy" a fost un adevărat boom.
Zilele acestea însă, având nevoie de un ghid turistic al Vienei, nu m-am dus să-l caut la librărie, ci am luat la rând chioşcurile de ziare din cartier. Mai ales în zona pieţei (în speţă, Gorjului, din Militari) sunt o puzderie. Neavând răbdare să caut singur în multicolora etalare de publicaţii de tot felul, întreb: "Ghid turistic Viena aveţi?". A urmat o scurtă zăbavă meditativă din partea urmaşei doamnei Irina din faţă de la H
