Si a crescut o mandrete de fata: inalta, talie subtire, piept generos, pe care Hristosul unei cruciulite de argint se sacrifica benevol intre sanii ei, buze conturate capricios si niste ochi cu "vino-ncoa'".

Natalia Stefoi, zisa Meduza, era fiica Afroditei, eleva de liceu intr-un orasel moldovenesc, unde nu se intampla nimic pe linie culturala, decat cate un spectacol al tarafului local „Doi lei", tigani adusi cu hapca de la „cantare", adica de la nunti si cumetrii, de catre autoritati si rebotezati „Izvorasul", incadrati fiind in „Cantarea Romaniei". Asa ca, atunci cand a venit cenaclul „Flacara", a fost un eveniment in viata micii urbe comparabil cu aselenizarea lui Neil Armstrong. Afrodita, care avea si doua poezii aparute in revista liceului (din pacate doar „Patrie prelunga" si „Avanturi", fiindca proful de romana nu a vrut sa-i primeasca poeziile de dragoste), i le-a citit cu inima cat un purice lui Sorinel, un rocker din respectivul cenaclu. Si i-a crescut inima, cand acesta a spus cu mana pe ea (pe inima ei adica, cu mana lui bagata pe sub maleta ei grena) ca poeziile sunt foarte-foarte bune, va vorbi el cu Paunescu sa cante niste compozitii pe versurile ei. Luata de avantul cantecului „La o cana cu vin", cu Magda si Tatiana, si al perspectivei de a ajunge „artista" (nicicand nu va recunoaste mai tarziu ca si foliculina excedentara va fi jucat un rol in chestiunea asta), Afrodita i s-a daruit lui Sorinel in zavoiul orasului, pe malul raului S., sub panoul pe care scria tampit „Ocrotiti vanatul". A doua zi insa o veste a plesnit dezacordat, cum a plesnit elasticul de la chiloteii Afroditei cu o noapte inainte: plici! Sorinel a plecat spre alte cani cu vin, baute ca la botul calului, adica in fuga. Ramasa gravida, Afrodita nu a spus la nimeni de rusine (pe vremea aceea rusinea facea ravagii printre fetele ajunse in aceasta situatie), pana ce intr-o buna z