Intreg CV-ul lui Vasile Lupu e facut din asemenea contraste. Absolvent al Institutului de Arte si al Facultatii de Drept. Un om pe care l-am vazut pe scena, dar si in jiltul de judecator. Un impatimit al Artei, dar si un profesionist al Justitiei. Desi am, ca tot scriptorul, suficienta imaginatie epica, mi-l inchipui cu greu pe Vasile Lupu, ditamai judecator, barbat frumos (la propriu si fara nici o conotatie!), gen hidalgo ratacitor printr-o lume de pitici, ba chiar hercule care ar putea sa puna la punct o gloata intreaga de zurbagii (a facut, de altfel, in tineretile sale, care si acum sint fara de batrinete, karate: aviz doritorilor de a incerca marea cu degetul!), mi-l inchipui, zic, anevoie modelind... Ce credeti domniile voastre? Pai, nimic altceva decit... papusi din lut! Si de-ar fi doar atit! Caci pasul biografiei si capriciul vocatiei ni-l arata, prin 1984, proaspat lasat la vatra, facindu-l, la propriu (si cu indeminare de meserias, pentru ca pe-aici inainte vreme cinovnicii de la cultura nu acordau cu una, cu doua titlul teatru popular), pe papusarul si interpretind, de pilda, rolul lui Toader Buimacila, din Rusaliile lui Vasile Alecsandri; sau pe Charley din Deschideti usa ca vine matusa. Si ni-l mai arata, in serile de vara, cind copacii isi pleaca ramurile ca sa asculte pasii indragostitilor, in localul vechiului cinematograf din Ungheni, cum mestereste - pe cheltuiala proprie, laudate vremi de abnegatie! - decoruri pentru Teatrul de papusi, pe care il infiintase la Palatul Culturii, impreuna cu Angela Racovita, o sfinta vinere de prin partile locului, cu serpi si iguane de toata groaza in balconul apartamentului... Dar astea sint o nimica toata - ca valoare de senzatie - pe linga pustiul dintr-a III-a, din Cetirenii anilor saptezeci ai secolului trecut, care l-ar fi naucit si pe Stradivari, nu doar pe ai casei, cu scripcalui din... nu veti ghici in ve