Finantarea scolilor conform standardelor de cost reprezinta un veritabil moment zero.
Pana in prezent, se descurca fiecare in functie de relatiile si pilele directorilor. Probabil de aceea erau preferati directori politici, cel mai bine din aceeasi tabara cu primarul. Altfel nu se pot explica diferentele uriase ale finantarii "istorice" per elev, intre diferite judete si scoli. (Au existat scoli in care costurile per elev din anii anteriori erau si de trei ori mai mari decat in alte scoli de acelasi rang. Ceeace nu era corect. Noul sistem, prevazut a se introduce de multe vreme, aduce egalitate de sanse si de tratament intre scoli, nu le mai lasa la nivel de "descurca-te").
Conform HG de finantare pe baza standardelor de cost, fiecare scoala isi va face la inceputul lui ianuarie un calcul simplu: numarul de elevi, inmultit, de regula, cu 2.857 lei si impartit la 12 luni reprezinta suma pe care si-o pot permite lunar pentru salarii, sporuri si viramentele catre stat: impozitul pe venit, CAS, contributiile la somaj, pensii, etc.
Apoi se vor uita cat au consumat la acest capitol de cheltuieli in decembrie. Probabil mult mai mult. Pentru diferenta exista o singura solutie: sa stranga cureaua.
Prima intrebare ar fi cum a ajuns guvernul la cifra asta, 2.857 lei per elev. Simplu: a impartit banii pe care-i avea la dispozitie pentru invatamant la numarul total de elevi pe tara si i-a dat cam o astfel de suma. Care apoi, pentru diferite categorii de scoli, este ponderata cu niste coeficienti, dar care nu schimba prea mult suma.
Adevarul e ca in zona personalului nedidactic este posibil sa se fi produs abuzuri. Un numar prea mare de secretare, muncitori, paznici, chiar in conditiile in care primaria plateste pentru paza o firma specializata.
Apoi clase la minimul de elevi sau sub minim, ce puteau fi cu usu