•Marul discordiei il constituie Statia de epurare •Ministerul Finantelor a incheiat cu Consiliul Judetean o conventie prin care se obliga sa ramburseze o parte din creditele acordate pentru modernizarea Statiei de epurare •Raspunsul ministerului se lasa asteptat •In functie de acesta, Iasul va putea sa dezvolte o serie de proiecte de mediu sau sa plateasca sume colosale din bugetul local
Epurarea apelor reziduale, subiect care a facut sa curga riuri de cerneala in presa postrevolutionara, a debutat in vara anului 1975 cind a fost receptionata prima treapta a instalatiei de profil si care raspundea cerintelor unui debit de 1.800 litri/secunda. Dinamica dezvoltarii industriale, pe care punea accent regimul comunist, a impus extinderea capacitatilor de epurare astfel incit, prin includerea in planul cincinal 1980 - 1985 a unor investitii in domeniu, s-a reusit raportarea si punerea in functiune, la inceputul anului 1984, a unei alte trepte de epurare care putea prelua un debit suplimentar de 1.200 litri/secunda. A treia etapa de devoltare a statiei de epurare a condus la adaugarea, in ultimul cincinal, din fericire intrerupt, a unei noi capacitati pentru preluarea unui debit de 1.200 litri/secunda. Dupa cum se observa, pina in 1990, statia de epurare din oras avea posibilitatea de a epura debite pina la 4.200 litri/secunda. In 1991, s-a pus problema dezvoltarii liniilor tehnologice ale statiei de epurare prin intentia de materializare a unui proiect cu firma Mannesmann. In 1995, prin atragerea unui imprumut acordat de banca KfW, cifrat la 22 milioane DEM, s-a trecut la modernizarea statiei de epurare. Initial, luind in consideratie posibilitatile financiare reduse ale RAJAC, Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare (BERD), de la care regia imprumutase alti 7,5 milioane dolari, s-a opus semnarii contractului cu firma Mannesmann. Sustinerea de ca