Ioana Lupea: "Criza OPSPI ne aduce in memorie experientele cabinetelor Ciorbea si Radu Vasile."
Cinci litere zbuciuma guvernul Tariceanu de mai bine de o saptamana. Puterea OPSPI, litere a caror alaturare nu ne spunea nimic pana de curand, sta in ceea ce semnifica o parte importanta din proprietatea statului in industrie, in primul rand in sistemul energetic.
Trecerea Oficiului Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie din subordinea Ministerului Economiei in cea a Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) a produs prima criza a cabinetului, nejustificata, considera ieri premierul Tariceanu.
El a adus ca argument un principiu perfect valabil intr-o economie de piata: forta unui minister nu se masoara in numarul de intreprinderi de stat pe care le administreaza, ci in eficienta politicilor publice. Nimeni nu a contestat insa aceasta teza, si daca a facut-o, a gresit fundamental.
Societatile din subordinea Ministerului Economiei trebuie privatizate, iar de gasirea proprietarului este normal sa se ocupe o singura institutie, cea mandatata, AVAS. Probabil ca nici presedintele Traian Basescu, caruia premierul i-a trimis ordonanta OPSPI, nu se va opune justetei transferarii intreprinderilor privatizabile la AVAS, daca intelege economia de piata.
Cheia OPSPI nu este insa aici, ci in modul in care a fost elaborata si propusa spre adoptare aceasta ordonanta in sedinta de guvern. Chiar daca intentiile premierului si ale ministrilor liberali au fost curate, momentul promovarii ordonantei si forma acesteia, parca incropita, au starnit suspiciuni, iar suspiciunile au alimentat criza.
Cand liberalii au venit in guvern cu propunerea, Ministerul Economiei si Comertului nu avea un ministru, nici macar un interimar, care sa expuna un punct de vedere. Iar portofoliul tocmai ajunses
