Cu o vechime de 23.000 de ani, bumerangul este aruncat astăzi în întreceri sportive. Există probe de viteză, anduranţă, precizie, acrobaţie şi durată de zbor. Au trecut aproape 150 de ani de când Jules Verne a scris „Copiii căpitanului Grant”, iar bumerangul, arma de vânătoare descrisă de acesta, este folosit acum în competiţiile sportive. În urmă cu două decenii, doi tineri, tot francezi, au avut ideea de a organiza întreceri la... aruncarea bumerangului. Şi deşi, la acea vreme, puţini le dădeau şanse de reuşită, ei au convins din prima, organizând imediat şi un circuit de întreceri. Astăzi, în Franţa există o federaţie de specialitate, iar numărul competiţiilor şi, implicit, al practicanţilor, a crescut de la an la an.
Oricât de ciudat ar părea, bumerangul nu este specific Australiei, cel mai vechi „obiect zburător” de acest fel fiind descoperit în 1985, la Oblazowa, în Polonia. Vechimea lui a fost estimată la 23.000 de ani! Iar dacă acel bumerang era realizat din fildeş, cel mai vechi dintre cele confecţionate din lemn datează de acum 11.000, el fiind găsit în Wyrie Swamp (Australia). Astfel de obiecte au mai fost şi în alte colţuri ale lumii, de pildă întâlnite în mormântul faraonului Tutankamon (1350 îdH).
Folosit şi astăzi la vânătoare de populaţiile aborigene din insulele Pacificului de Sud, bumerangul prezintă, prin forma sa aerodinamică, posibilitatea de a reveni în mâna celui care îl aruncă. Fireşte, dacă el este lansat corect. Ceea ce nu este deloc simplu. Cum bumerangul îl poate răni pe lansator, la prinderea lui, se recomandă ca acesta să poarte mănuşi, mai ales dacă este începător.
Aborigenii din Australia folosesc şi astăzi bumerangul
Un bumerang clasic, adică şi cel care este folosit în întrecerile sportive, are două palete legate printr-un cot mai mult sau mai puţin alungit, cu o deschidere