Odata cu proiectul Mental Hologram, Dorin Baba resemnifica celebrul paradox al identitatii. Identitatea nu se imparte. Logic vorbind, nu putem fi identici decit cu noi insine. In realitate, ea inseamna mai mult: suma intilnirilor decisive, cu noi insine si cu ceilalti, arhivate durabil in forma unor imagini dragi, de neuitat. Pe Dorin Baba l-am revazut de curind, strecurindu-se discret printre siluetele prezente la un vernisaj. Parea eliberat de stresul masteratului savirsit acum doua veri, la "Cuza" (unde-si asumase cu modestie un noviciat speculativ, complementar praxisului artistic), dar si de angoasa tonica a administrarii de proiecte (organizase, undeva la munte, o tabara de creatie, reunind maestri ai picturii autohtone, urmata de o expozitie "cu greutate" la Iasi). Ca artist, Dorin Baba este un ex-centric, greu atasabil unei tendinte sau vreunui curent. As spune ca face parte din categoria "deconstructorilor" inventivi, a rebelilor curajosi, mereu gata sa revizuiasca sau sa experimenteze. Doua intimplari extreme l-au constrins anterior, in biografia sa clinica, sa exploreze marginile "lumii de dincolo de lume", de unde s-a intors norocos. Obsesiile amenintarii intempestive, vulnerabilitatii - fizice si psihice -, par sa-l fi marcat decisiv. Temele tratate in compozitiile picturale au incarcatura mistico-religioasa si poetico-metafizica. Ele vorbesc despre ambiguitatea situarii in interval (intre alb si negru, lumina si intuneric, noapte si zi, cer si pamint, Rai si Infern); despre ingeri, luna, stele, viziuni, gradini edenice, ascensiuni iluzorii; despre forme, culori si mistere; despre consistenta elementelor (apa, aer, foc); despre viata si ispitele ei. Lucrarile lui Dorin Baba se sustrag unui calapod stilistic anume. Autorul destructureaza spatiul clasic al tabloului, mutind cadrul in interior, insinuindu-l operei; obiectul reprezentarii determina astfel co