Societatea romănească are nevoie de timp şi de ceva echilibru pentru a-şi stabili priorităţile constituţionale. E nevoie, mai presus de orice, de o mănă de constituţionalişti neangajaţi politic care să conceapă, modern şi pragmatic, noua arhitectură a republicii. Altfel, fără o distanţare rezonabilă şi lucidă faţă de evenimentele isterice de azi şi fără acei tehnicieni ai dreptului constituţional, eforturile sunt in van. O Constituţie pentru un om situat deasupra instituţiilor?

In discursul său victorios, preşedintele şi-a manifestat din nou preocuparea pentru modificarea Constituţiei. Cea iorgovaniană cică e cam desuetă şi şleampătă şi poartă in măruntaiele ei feseniste conflictele dintre Iliescu şi Roman ori dintre Iliescu şi Năstase. Dacă s-ar purcede acum la revizuirea legii supreme, demersul ar fi un eşec răsunător. Nu de alta, dar patimile sunt atăt de incinse, incăt articolele şi paragrafele constituţionale ar căra spre posteritate incontrarea aproape ireconciliabilă existentă intre Băsescu şi Parlament. Pănă cănd instituţiile publice nu se vor scutura de orgoliile şi ordurile persoanelor care le-au incălecat abuziv şi obscen, iniţiativele legislative sunt periculoase.

Darea in vileag a "oligarhilor" de către Traian Băsescu a fost o mişcare strategică iscusită, precisă şi devastatoare. Lovitura l-a scos din adormire pe Iliescu (invinuit aiurea, s-o recunoaştem sincer!) şi l-a pus de-a dreapta "prostănacului" Mircea Geoană. Electoratul neaoş, primenit in cei şaptesprezece ani de tranziţie cu generaţii neşoşonare, s-a trezit faţă in faţă cu un trecut de care se căzneşte brutal să se debaraseze. Să-l uite, să-l azvărle de-a pururi in lada cu vechituri a istoriei. Discursul spasmodic al septuagenarului Iliescu n-a mai urnit inspre urne nici măcar electoratul rural (impuţinat biologic şi sortit sărăciei lucii), semn că cel mai votat rom