În ultimii ani, a devenit evident că industria asigurărilor are nevoie de restructurare în cel mai fierbinte punct al său. Despre schimbările pe auto se vorbeşte mult şi nu se face mai nimic
O nouă atitudine tinde să devină regulă pe piaţa asigurărilor din România. I-am putea spune simplu „fuga de RCA“. Ce-i drept, virusul nu afectează pe toată lumea, însă e clar că se extinde. Explozia despăgubirilor acordate de instanţe pentru vătămări corporale şi decese, alături de creşterea şi aşa constantă şi importantă a despăgubirilor materiale (pe CASCO, de exemplu, șase din zece maşini asigurate provoacă cel puţin o daună) i-a făcut pe mulţi să se gândească foarte bine dacă mai vor sau nu să mai vândă RCA şi, dacă da, în ce condiţii.
Astfel, au apărut pe piaţă mai multe idei în ceea ce priveşte schimbarea condiţiilor de subscriere. Mai toate inspirate din realităţile existente la nivel european. Singurele modificări au avut loc însă doar atunci când directivele europene ne-au obligat.
Arrivederci RCA cu decontare directă!
O ideee care părea că are toate şansele să devină realitate, şi asta în cel mai scurt timp, a fost introducerea sistemului de decontare directă între asigurători. Pe un model italian, utilizat şi în Austria sau Slovacia, urma ca, în caz de accident, persoana lovită să fie despăgubită de propriul său asigurător şi, ulterior, societatea să îşi recupereze pagubele de la asigurătorul celui vinovat.
Se făcuseră deja şi calcule. „Eu cred că am putea să le coborâm la 60 de zile prin noul sistem, având în vedere că nu se mai scurtcircuitează această relaţie dintre un asigurat, care are calitatea de păgubit, în relaţiile pe care ar trebui să le aibă direct cu o societate de asigurări pe care nu o cunoaşte şi al cărei client nu este. Pe când, în situaţia pe care noi o propunem, el va interacţiona direct cu asigurătorul de la c
