A fost în fruntea colosul metalurgic de la Hunedoara. Acum îşi aminteşte cu exactitate fiecare detaliu din viaţa combinatului pe care l-a condus.

PROFIL

Născut: 07.03.1932, Baldovin, Baia de Criş

Educaţie: Facultatea de Metalurgie, Bucureşti

Experienţă: fost ministru-adjunct al Metalurgiei, peste 30 de ani experienţă în domeniu

Familie: căsătorit, un fiu, Dan

Ca să fie cuprinsă în întregime, povestea lui Sabin Faur, care se împleteşte cu cea a creşterii şi descreşterii combinatului şi a oraşului, ar avea nevoie de o carte. Deşi hunedoreanul se apropie de vârsta de 80 de ani, îl găseşti la computer, cu messengerul deschis, analizând evaluari comparative ale cererii de oţel la nivel mondial.

Fiu al unui tâmplar care nu ştia să citească, dar care l-a învăţat să se poarte bine cu oamenii, hunedoreanul a avut ambiţia să facă o facultate, iar în 1976 a devenit directorul unuia dintre mamuţii industriali din ţară. „Mă îndrăgostisem de o bucureşteancă şi, cum eram eu un băiat amărât, am întrebat un coleg unde se plăteşte mai bine. «La Metalurgie», mi-a răspuns el”. A făcut, deci, Metalurgia, iar când a terminat, a cerut să fie repartizat la Hunedoara. A vrut să lucreze la oţelăria electrică, dar apoi avea să fie mutat la „Laboratoare”.

Erau 700 de angajaţi acolo, dintre care 500 de femei, aşa că făceau colegii glume: «Sabine, ce-o să te faci tu, măi, cu atâtea sute de femei şi tu şef peste ele!?» Pot să spun, însă, că niciodată femeile nu au făcut probleme, dimpotrivă, s-au dovedit a fi deasupra bărbaţilor cu multe clase”, a mărturisit fostul director al combinatului. O dată i s-a raportat că femeile scot laptele-antidot din combinat şi îl duc acasă, la copii. A luat la întrebări o angajată şi aceasta i-a răspuns franc că mai bine rabdă ea, decât cei doi copii ai ei. „Erau mame, dom’le!”, a spus înduioşat Faur.

@N