Stimate domnule Lucian Raicu,
Cred că am depăşit complexul „cărţoiului”! oricum, de azi dimineaţă, după o trezire imediat scăldată-n cafea, am reluat pe Catteau-ntre lăbuţe. Sper să nu mă mai poticnesc.
*
Între timp, Tamara Nikolaevna s-a internat cu „reacţie anxioasă depresivă”. Pastile cu carul! Dar, lucru esenţial, a reînceput să scrie şi sper că peste cîtva timp vă voi trimite vreo zece poezii de-ale ei cu rugămintea de a face tot ce-i posibil să-i apară una-n R.l. Vreau să mă înţelegeţi exact: mă ajutaţi foarte mult, în primul rînd pe mine. Inutil să mai explic de ce! Uneori îmi vine să-mi pun laţul de gît (ştiind, desigur, că se va rupe!)
*
Reţin din articolele despre Duşan Petrovici chestia cu la-mentaţia poeţilor „Lamentaţia poeţilor, în genere, cu tot aerul de credibilitate, nu trebuie să ne înfricoşeze, şi ei sînt cei dintîi ce n-ar dori aceasta. Ei vor doar atît, să scrie poezii bune (s.n.)”. Magistral şi paragraful imediat de mai sus de cel pe care l-am citat. De fapt, întreaga prima coloană „conţine” o imperceptibilă ironie atotîngăduitoare faţă de animăluţele răsfăţate ce sîntem noi, poeţii.
*
Dar...Dar eu nu am mai scris un ceas din 1978! Iar atunci, la începutul acelui an, am comis o serie de 40 de sonete absolut nepublicabile prin erotismul lor răspicat, pe şleau! Operă „postumă”, de „cabinet”: Infernala comedie! Poftim, deci, o „lamentaţie”!!!
*
O curiozitate! Nu mi-a plăcut niciodată Pillat. Mai mult, a fost singurul poet bun pe care nu l-am citit!
De-aceea am fost de-o uimire uriaşă cînd, cu ocazia cărţii de debut m-am văzut comparat, etc... Apoi mi-am dat singur explicaţia. Dacă l-aş fi citit, l-aş fi eliminat din minte. Aşa, iată ce s-a întîmplat!
*
I. Negoiţes