Numele Tamarei Buciuceanu-Botez e rostit cu drăgălăşenie de spectatori, iar ea, ca o doamnă ce este, se întoarce mereu cu pietate spre ei. O face şi în cea mai recentă creaţie scenică a sa, "Divorţul de aur".
Când e vorba de un spectacol cu Tamara Buciuceanu-Botez, publicul nu poate fi stăvilit nici de arşiţă, pe timpul verii, nici de troienele lui făurar, care au pus stăpânire pe ţară. Dovadă este prezenţa în număr mare a spectatorilor, luni, la Palatul Naţional al Copiilor, când s-a jucat spectacolul "Divorţul de aur", protagonişti fiind apreciata actriţă şi colegul ei de breaslă Sorin Francu.
I s-a dus buhul acestei montări regizate la Teatrul Municipal din Focşani de Nae Cosmescu pe un text semnat de el împreună cu Sorin Petrescu, tocmai pentru numele îndrăgitei interprete. Chiar dacă e programat şi într-un spaţiu impropriu. Desigur, spectacolul face parte din repertoriul Teatrului din Focşani, care are o clădire, bijuterie arhitectonică, însă este uşor de "dus" în diferite oraşe, pentru orice fel de public.
VISELE ŞI REALITATEA
De la avanpremiera din iulie 2009, "Divorţul de aur" a fost prezentat atât la Focşani şi Bucureşti, cât şi în alte oraşe din ţară. La 16 februarie, spectacolul va ajunge la Sighişoara, iar la 17 februarie la Lugoj. În martie, sunt programate reprezentaţii la Braşov, Timişoara şi din nou la Bucureşti.
Înregistrează un succes mare la public, pentru că artista deţine secretul unui farmec aparte. Captează atenţia şi o strânge ca în nişte chingi, slobozind-o doar la final. E un fel de "manevră" de măiastră. Intră în scenă şi uşor-uşor atrage, apoi domină. Nu ai ce să faci; stai şi te uiţi la ea, căci joacă cu toată fiinţa sa. Urmăreşti mişcarea, gestul. Dacă simte că publicul "rătăceşte" cu gândul în altă parte, are ea ac de cojocul lui. Scoate vreun as din mânecă. Pentru că ştie, în anum