Expresia îi aparţine corespondetului la Kiev al ziarului Le Monde şi a fost utilizată cu mai bine de zece zile în urmă când Parlamentul ucrainean a adoptat în primă lectură legea în virtutea căreia limba rusă ar urma să devină a doua limbă oficială a ţării. Preşedintele Viktor Ianukovici nu face decât să-şi respecte astfel o promisiune făcută în cursul campaniei electorale când apropierea de Rusia a fost una din liniile de forţă ale programului său. Iată-l însă şi pe cale de a se „putiniza”…
Dovadă că noul lider de la Kremlin reprezintă un model puternic pentru o întreagă parte a lumii. Comentatorii, experţii în geopolitică şi istoricii i-au făcut de altfel lui Vladimir Putin şi acest „cadou”, i-au utilizat numele pentru a crea conceptele de „putinism” şi de „putinizare”.
Nu toţi şefii de stat de pe planetă au acest privilegiu, de a îmbogăţi limbajul politic prin crearea unor derivaţii lingvistice. De o sută de ani însă spaţiul sovietic şi cel rus a furnizat lumii numeroşi termeni de acest gen. În toate limbile pământului au fost preluaţi termeni precum „leninism”, „stalinism”, „troţkism”... Cam toată lumea ştie câte ceva despre ceea ce se ascunde în spatele acestor expresii: teroare revoluţionară, persecuţii politice, milioane de morţi… Ceva mai luminos a fost conceptul de „hruşciovism” în măsura în care Hruşciov, lider al fostului URSS după moartea lui Stalin, a operat virajul spre „destalinizare”.
„Brejnevismul” a însemnat apoi o lungă perioadă de stagnare, care a fost întreruptă de „gorbaciovism”. Acest ultim termen a avut o conotaţie pozitivă pentru unii, în măsura în care Gorbaciov a lansat politica de „glasnost” (transparenţă) şi de „perestroika” (deschidere). Pentru alţii însă gorbaciovismul nu a fost decât o iluzie, iluzia unei ieşiri din socialism fără intrarea violentă în capitalism…
După Gorbaciov şi dezmembrarea Uniunii Sovietice