Sunt mândru că în România fie şi numai jumătate din cetăţeni mai cred în şansa salvării din tragedia morală, socială, umană. Cei care au mers la vot au demonstrat că nu acceptă să fie masă de manevră lipsită de gândire şi instinct moral. Cei care au votat sunt încă vii, sunt încă teferi la suflet şi la minte, pentru că ei au înţeles rostul şi valorile democraţiei, în condiţiile în care România este un stat democratic. Aceştia, deşi învinşi de reguli şi lideri imorali, sunt România reală, vie, demnă de respect şi pentru care merită luptat.

De partea cealaltă, mi-am confirmat şi consolidat convingerea că România este o ţară blestemată să fie condusă de lideri care se cred dumnezei şi sfinţi, poziţie din care reinventează scara valorilor, bunului simţi şi virginitatea. Referendumul de duminică este ultima şi cea mai degradantă demonstraţie a clasei politice româneşti, o demonstraţie care arată faţa hidoasă a societăţii româneşti, în care normalul a ajuns condamnabil. Dacă te implici, eşti prost, catalogat idiot, manipulat, tâmpit! Dacă trişezi, dacă stai la pomană, dacă luxezi şi faci totul pentru ca lucrurile fireşti să nu se întâmple, eşti premiat, te acoperi de "glorie”.

Niciunde în lumea civilizată nu este posibilă o realitate de tipul celei româneşti. Niciun lider din lumea civilizată, supus unui scor electoral egal celui prezentat de referendum, nu ar fi îndrăznit să se declare învingător, să spună că acum este mai puternic ca niciodată. Ce fel de ţară şi ce fel de sistem al valorilor promovează România în asemenea condiţii? Cum poţi să afirmi, după ce ai segregat o ţară, că te vei ocupa de reconciliere? Ce pot învăţa tinerii care vor trebui să ducă pe umeri societatea românească? Să prezinţi anti-jocul, schimbarea de atitudine, a legilor, a criteriilor morale de la o zi la alta drept virtuţi, numai pentru a-ţi asigura o victorie lipsită de onoare,