DRAMÂ Tim Robbins şi Morgan Freeman joacă împreună într-unul dintre cele mai bune filme ale anilor ‘90, o ecranizare după o nuvelă de Stephen King despre o prietenie legată timp de 20 de ani în spatele gratiilor. Nu mă omor după cărţile lui Stephen King; prefer ecranizările, care mi s-au părut întotdeauna mai bune decåt materialul original. „Carrie“ sau „Shining“ sunt de altminteri două producţii de referinţă ale cinematografiei, cu un im

DRAMÂ Tim Robbins şi Morgan Freeman joacă împreună într-unul dintre cele mai bune filme ale anilor ‘90, o ecranizare după o nuvelă de Stephen King despre o prietenie legată timp de 20 de ani în spatele gratiilor.

Nu mă omor după cărţile lui Stephen King; prefer ecranizările, care mi s-au părut întotdeauna mai bune decåt materialul original. „Carrie“ sau „Shining“ sunt de altminteri două producţii de referinţă ale cinematografiei, cu un impact mult mai semnificativ asupra istoriei filmului decåt l-au avut, în literatură, cărţile cu aceleaşi titluri. King, considerat practic în întreaga lume drept maestrul incontestabil al prozei horror (cărţile sale s-au våndut în peste 300 de milioane de exemplare în toată lumea), poate să-ţi dea dureri de cap - şi nu din cauza grozăviilor pe care le descrie cu evident sadism. Omul scrie îngrozitor de neglijent (dar şi fluent, ce e drept), ceea ce şi explică, de altfel, volumul enorm de hårtie pe care îl consumă: nu mai puţin de 55 de romane, la care se adaugă volumele de eseuri, de proză scurtă, plus poeziile publicate în diverse reviste.

Ar fi o ironie, probabil nedreaptă, să spunem că din punct de vedere statistic era inevitabil ca din tot acest munte de cărţi să nu iasă şi ceva bun; adevărul e că Stephen King e un scriitor autentic doar atunci cånd nu se ocupă de subiecte horror.

„The Shawshank Redemption“, nefericit tradus în romåneşte „Închisoarea îngerilor“, nu ocup