Ultimele acorduri ale Festivalului International "George Enescu", cele ale finalului celebrei Carmina Burana de Carl Orff, s-au imbinat cu aplauzele furtunoase ale unei sali arhipline, marcand festiv un nou succes in istoria de 18 editii si aproape jumatate de veac a manifestarii initiate in 1958 la Bucuresti.

Filarmonica din Munchen a fost formatia cu care Sergiu Celibidache a colaborat intens la apogeul carierei sale (de altfel, el a si adus-o prima data la Bucuresti, imediat dupa decembrie 1989), iar acum apare pentru a doua oara in fata publicului bucurestean, condusa tot de un dirijor roman, Ion Marin, pentru prima data prezent in aceasta postura in orasul sau natal, dupa ce a devenit celebru in intreaga lume, de-a lungul ultimelor doua decenii.

Orchestra aflata in maxima forma, Filarmonica din Munchen are corzi cu un sunet de o densitate si o culoare superbe, alamuri imbatabile, fiecare interventie solistica a suflatorilor bucurandu-se de un relief bine conturat. In penultimul concert al festivalului, cu un program pentru un public de cunoscatori, am putut admira arta dirijorala a lui Ion Marin intr-un autentic concert de autor. Daca Simfonia a V-a de Prokofiev se canta mai des, Mathis der Mahler de Hindemith este o capodopera simfonica pentru care versiunea lui Ion Marin va ramane etalonul pentru oricine s-a aflat in sala in acea seara.

Eleganta si eficienta aparatului sau dirijoral, densitatea si calitatea sugestiei gestuale ni l-au prezentat pe Ion Marin ca pe unul dintre cei mai importanti dirijori pe care i-am vazut la aceasta editie. Maniera de sonorizare pentru care s-a optat la actuala editie, sunetul scenei fiind preluat prin patru microfoane si transmis prin peste 130 de boxe in intreaga sala, s-a dovedit mult superior amplificarii practicate pana la editia anterioara.

Totusi, impresiile sedimentate dupa prima seara semna