Îmbătrînirea demografică - o caracteristică a lumii moderne

Îmbătrînirea demografică este un fenomen care afectează statele moderne de cîteva decenii. Modernizarea a produs transformări marcante în structura familiei, cu implicaţii demografice semnificative. Ca urmare a participării tot mai ridicate a femeilor la piaţa muncii şi a utilizării pe scară largă a metodelor contraceptive, numărul naşterilor a scăzut semnificativ şi s-a trecut de la un model de familie cu mulţi copii, cu fertilitate apropiată de cea naturală, la familia cu unu sau doi copii. Pe de altă parte, dezvoltarea tehnologică a dus la dezvoltarea de noi tratamente medicale accesibile întregii populaţii. Acest fapt, cuplat cu îmbunătăţirea semnificativă a calităţii vieţii, a condus la creşterea speranţei medii de viaţă. Cu alte cuvinte, în statele industrializate oamenii au început să trăiască mai mult decît acum 50 de ani, însă se nasc tot mai puţini copii.

Implicaţiile sînt majore pentru modul de funcţionare a societăţii în ansamblul ei. O primă consecinţă rezidă în faptul că populaţia dependentă, compusă în principal din pensionari şi din copii, depăşeşte numeric populaţia activă şi poate conduce în viitor la incapacitatea societăţii de a mai asigura venituri pentru cei inactivi. În acest context, primele vizate de un potenţial colaps sînt sistemele de pensii şi cele de asistenţă medicală, ambele înalt consumatoare de resurse şi dependente de veniturile realizate de populaţia activă. Procesul de îmbătrînire a populaţiei se află de cîteva decenii bune pe agenda politică a tuturor statelor puternic industrializate, iar soluţiile adoptate variază de la păstrarea în activitate pe o perioadă cît mai lungă de timp a celor aflaţi la vîrsta pensionării, pînă la stimularea fertilităţii prin flexibilizarea programului de lucru, oferirea de facilităţi publice de îngrijire a copiilor sau implic