Preşedintele Franţei, dl Fran∏ois Hollande, a avut o întâlnire cu Excelenţa Sa, dl Victor Ponta, primul- ministru al României, joi, 21 februarie, ora 12:00, precizează Palatul Élysée. După câteva ore, preşedintele Franţei susţine o intervenţie într-un colocviu pe tema “Funcţionarii în Europa dictaturilor 1933-1948”. Colocviul are loc în marele amfiteatru de la Sorbona, celebra Universitate din mijlocul Parisului. Locul acestei dezbateri cu trimiteri la rolul datoriei şi conştiinţei obligate să supravieţuiască şi în perioadele negre ale istoriei nu foarte îndepărtate mă obligă să readuc în atenţie situaţia lui Adrian Năstase. Exact acum zece ani, în 2003, primul-ministru al României, Adrian Năstase, făcea o vizită la Paris. Era o perioadă intensă de muncă diplomatică şi politică pentru a deschide României uşa de intrare în Uniunea Europeană şi NATO. Premierul şi preşedintele Ion Iliescu aveau o agendă de acţiuni bine coordonată, pentru a reuşi admiterea ţării în cele două “cluburi”. În programul vizitei la Paris, la care mă refer, a fost înscrisă şi festivitatea organizată pentru decernarea lui Adrian Năstase a premiului “Curaj politic”.
Premiul acordat anual, începând din 1982, de Asociaţia pentru Politică Externă a Universităţii Sorbonne-Paris şi a publicaţiei Politique Internationale reprezintă o recunoaştere a unei cariere politice impuse prin demnitate şi verticalitate, a unei viziuni cuprinzătoare a marilor probleme ale lumii. Anterior lui Năstase, premiul fusese acordat, printre alţii, preşedintelui Egiptului, Anwar El-Sadat, preşedintelui Africii de Sud, Frederique de Klerk, iar în anii următori regelui Spaniei Juan Carlos, în 2003, Papei Paul al II-lea, în 2004, şi Iuliei Timoşenko, în 2007. Discursul de recepţie al primului-ministru român, ţinut în amfiteatrul Liard, a avut o prestanţă intelectuală excepţională, pledând pentru locul României î