Răzvan Exarhu: "Când nu te preocupă nimic, te trezeşti că începe să te hărţuiască sexual grija."
La fel se întâmplă şi când nu prea te duce capul să discerni între împlicaţiile subiectelor. De-asta se investeşte atâta energie în idioţenii care par să ne ardă la tălpi de esenţiale ce sunt. Şi probabil tot din cauza asta, lucrurile vitale sunt lăsate pe mai încolo, cu atât mai mult cu cât cer mai multă implicare decât rahaturile. În spitale se discută despre divorţuri, accidente, amantlâcuri şi ce maşini s-au mai buşit la televizor. Pe stradă se discută despre bolile altora, conspiraţii şi ce grea e viaţa când eşti sănătos, bine-mersi. La televizor nu se discută despre nimic, în majoritatea cazurilor, dar chiar şi aşa tot rezultă că tot ce are legătură cu solidaritatea sau conştiinţa trebuie să intre mai pe la coada buletinului.
Probabil că aşa se şi învaţă lecţia mizelor mici care au efecte mari. Nu iese mai nimeni în stradă pentru libertate, egalitate sau demnitate. Dar iese să mai spargă un cauciuc, să mai rupă o bancă, să mai spargă o sămânţă şi să caşte gura. Sigur nu e nicio vină la mijloc, atât poate duce şi creierul de bibilică şi tot atât de angajant sună şi mesajele şi liderii. Dar prea seamănă totul cu o comedie absurdă, cu atât mai mult cu cât deja devine presant să economisim energie. Normal ar fi s-o economisim şi pe cea mentală, să ne menajăm puţinul care ne-a mai rămas şi să fim pe fază la kestiile mai glorioase. Un pic de omenie, un pic de răbdare, un pic de umor, un pic de şampanie, un pic de control şi ce bine ar merge treaba, mamă, mamă.
Apropo de bunăvoinţă, mai râd şi acum de mine amintindu-mi cum uneori, dimineaţa devreme, când udam grădina la reşedinţa mea de vară de la ţară, mă trezeam că lăsam cu generozitate furtunul şi la rădăcina tradiţionalei antene TV, adăpostită discret între doi pruni. Mai ecologist