Actuala criză a datoriilor din Europa ar fi mai întâi un prilej pentru un veritabil devotament european exprimat prin “generozitate” financiară decât o șansa istorică de a readuce pe tapet vechile planuri de hegemonie germană in Europa. După părerea reputatului economist Albrecht Ritschl de la London School of Economics, Germania ocupă la falimente in ultimii o sută de ani primul loc din lume si o avertizează totodată, că starea de spirit in Europa s-ar putea întoarce împotriva ei in cazul in care Berlinul nu reușește să țină in frâu criza monetară.

Republica de la Weimar (1924 - 1929) a trăit pe spinarea banilor împrumutați de către SUA pentru reparaţiunile din primul război mondialCu toate că germanii sunt susceptibil in această privința, considerându-și mereu ţara o victima a plaților de despăgubi de după război, nu există pentru atitudinea atot știutoare a Germaniei si pentru modul cum acționează, după motto-ul “primiți bani doar dacă faceți ce spunem noi” niciun temei justificat. In secolul al XX-lea Germania a avut probabil cele mai mari falimente din istoria modernă a omenirii. Statutul de dascăl al Europei și stabilitatea financiară se datorează doar SUA, care au renunţat atât după primul cât şi după al doilea război mondial la despăgubiri. Din păcate acest lucru se uită mult prea ușor: In primul rând a fost Republica de la Weimar (1924 - 1929) care a trăit pe spinarea banilor împrumutați de către SUA pentru reparaţiunile din primul război mondial. Odată cu criza mondială din 1931 s-a prăbușit si acest sistem piramidal de credite care a generat niște pierderi fenomenale pentru băncile din SUA şi efecte dezastroase pentru întreaga economie globală. Cele 110 miliarde de euro pentru Grecia par de-a dreptul o sumă neglijabilă, in comparație cu criza din 1931, estimând pierderile băncilor din SUA prin falimentul german la dimensiunea crizei financiare