Ambasadorul român la Beijing spune că sincronizarea cu Vestul înseamnă orientarea către China.

Reportaj: Să înveţi chineza ca să ieşi din criză?

Elenei Udrea i-a căzut frunza la Shanghai

România are avantajul de a fi percepută la Beijing ca un prieten vechi pe care China s-a putut baza, dar acum acest atu este valorificat prea puţin. Gigantul asiatic atrage investiţii enorme şi este, la rândul său, un important investitor la nivel mondial. Lovite de criză, marile economii occidentale se îndreaptă din ce în ce mai mult spre China.

Dar România? Ambasadorul ţării noastre la Beijing, Viorel Isticioaia-Budura, vorbeşte despre prezenţa României în China, care, în acest moment, este mult prea departe de potenţialul unor relaţii cândva foarte apropiate. Chiar şi celebra cursă Tarom Bucureşti-Beijing care a funcţionat neîntrerupt aproape 30 de ani a intrat de mult în uitare.

Ovidiu Nahoi: Ce ar trebui să ştim noi, în România, despre China şi nu ştim?

Viorel Isticioaia-Budura: Eu trăiesc o mare dezamăgire că n-avem relaţii de presă atât de active pe cât ar trebui să fie. Nu mă refer la un anumit ziar, ci în general, între lumea presei româneşti şi cea chineză. Tocmai pentru a servi cunoaşterii reciproce. Dacă globalizarea a creat şansa sau ideea unei cooperări, în realitate, au fost momente în care s-a simţit chiar pericolul unei decuplări regionale. Decuplarea Asiei de restul lumii. Dimensiunea dezvoltării Chinei este o şansă de continuare a globalizării într-un registru pozitiv.

Cum foloseşte România şansa aceasta?

Noi ar trebui să o folosim pentru că este şansa unei oportunităţi economice suplimentare. Integrarea n-a fost numai pentru noi, a fost şi o nouă şansă dată Europei în sine, în noul său proiect economic şi politic. Acum, globalizarea şi relaţionarea transcontinentală cu Asia, în general, şi cu China în particular, rep