A boicota alegerile invocand o frauda care nu s-a produs inca este o manevra ce nu poate pacali pe nimeni. Mai ales atunci cand toti stiu ca, potrivit tuturor sondajelor, impopularitatea masiva a celui care boicoteaza este cu foarte mult dincolo de marja de eroare.
Daca Presedintele-suspendat ar crede ca are cea mai mica sansa de a obtine un vot majoritar impotriva demiterii, ar avea toate motivele sa ii cheme pe oameni la urne. Astfel ar evita o ambarasanta discutie ulterioara asupra legitimitatii sale.
In masura in care Presedintele-suspendat s-ar teme cu adevarat de fraudarea referendumului, ar trebui sa urmareasca cu si mai mare atentie desfasurarea evenimentelor spre a putea reclama ilegalitatea pe baza de probe, atunci cand se va produce. Boicotul reduce posibilitatea fraudei – caci daca numai sustinatorii demiterii se vor prezenta va fi inutil sa anulezi fraudulos buletine de vot sau dificil sa suplimentezi voturile convenabile – dar exclude dovedirea ei. Prin urmare nimeni nu va sti vreodata daca Guvernul ar fi incurajat fraudarea referendumului sau nu. Probabilitatea de a o fi facut-o sub ochii vigilenti a Europei este oricum foarte mica.
Ceea ce ne spun, insa, Presedintele-suspendat si sustinatorii lui este, de fapt, ca nu vor recunoaste rezultatele referendumului. Probabila majoritate care se va inregistra in favoarea demiterii va fi pusa pe seama unei fraude care va fi fost sa fie, sanctionata in avans prin boicot, si va conduce la respingerea deciziei cetatenilor sub motiv ca nu ar fi reala si nu ar fi valida. (sic!) Prin urmare, efectele deciziei vor fi respinse atat pe teren politic cat si pe teren juridic. Pe tren politic optiunea cetatenilor va fi refuzata pentru ca, vezi Doamne, referendumul ar fi putut fi fraudat. (sic!) Pe teren juridic, pentru ca numarul cetatenilor prezenti la urne va fi insuficient; chiar ca urmare a boicotu
