In urma meciului de tenis cu dosare intre Presedintie si Ministerul Justitiei, singura concluzie pe care pot sa o mai trag este ca in Romania ar trebui, pur si simplu, interzisa politica! Da, stiu, asta ar duce la dictatura, insa, sincer, nu mai vad nici o solutie. Am ajuns sa nu mai cred nici un om politic, or asta este extrem de derutant, pentru ca nu mai stiu de care parte a baricadei sa ma situez, ca opinie. Mi-e teama sa ma incred in unul sau altul, pentru ca atunci cind am facut-o, mai pe romaneste spus, am luat teapa. Si atunci, ce sa fac? Sa intorc spatele acestei mascarade si sa imi vad de viata mea, asa cum fac milioane de concetateni care, cu intelepciune, ocolesc pagina de politica a ziarelor si sar direct la divertisment si sport...
V-ati pus vreodata intrebarea ce s-ar intimpla daca noi toti, dar absolut toti, am intoarce spatele clasei politice? Daca nu i-am mai urmari in emisiuni, daca nu le-am mai citi declaratiile, daca nu le-am mai lua interviuri, daca nu am mai vota, daca nu am mai trece pe la judecator si procuror si ne-am rezolva noi, de capul nostru, problemele? Da, exista un cuvint pentru asta, si cuvintul este anarhie. Insa atunci cind institutiile statului isi pierd credibilitatea din cauza oamenilor politici care le manevreaza, nu inceteaza ele sa mai existe? Ce folos o justitie in care nu crede nimeni? Si atunci, anarhia nu se va fi instalat, deja?
Problema e ca fata de circul cu care ne confruntam la ora actuala, anarhia e ceva simpatic si inofensiv. Pentru ca din acest circ politic si mediatic putem trage o concluzie extrem de grava: in Romania, justitia e aplicabila doar cetateanului de rind. Doar pentru el ea este un act reparatoriu sau de pedeapsa. Pentru clasa politica, justitia este mobil al luptei pentru putere. Si, astfel, legile dupa care traim toti sint manevrabile si transformabile de catre o mina de oameni,
