La temelia cănii e o lumină grea.
În cană clipoceşte lin apa din cişmea
Şi eu încep dintr-însa încet şi trist a
bea.
Amurgu-mi cade-n suflet, prin geam,
ca o boia.
Mai pot să flutur mîna o clipă şi abia
Mă-ntorc, oh! totu-n casă se
înverzeşte-aşa
De mov încît cu cana mă-nalţ uşor...
La temelia cănii e o lumină grea.
În cană clipoceşte lin apa din cişmea
Şi eu încep dintr-însa încet şi trist a
bea.
Amurgu-mi cade-n suflet, prin geam,
ca o boia.
Mai pot să flutur mîna o clipă şi abia
Mă-ntorc, oh! totu-n casă se
înverzeşte-aşa
De mov încît cu cana mă-nalţ uşor...