Un bebeluş care la naştere are peste 4 kilograme este declarat supraonderal şi cu risc major de obezitate. Şi, potrivit statisticilor la nivel global, numărul acestor bebeluşi este în creştere. Recent, în Germania s-a înregistrat naştere unui prunc de 6,1 kg, în Columbia, de 7 kg, în Indonezia, de 8,7 kg. Pentru a stabili talia fătului, la ecografie sunt măsurate diametrul sau circumferinţa capului, perimetrul abdomenului şi lungimea femurului. Dar această examinare oferă date cu o precizie relativă, marja de eroare oscilând între 10% şi 15%. “Ultima ecografie e realizată în luna a şaptea de sarcină. Dar în ultimele două luni de sarcină, bebeluşul ia cel mai mult în greutate, precizează pentru Le Figaro, profesorul  doctor Francois Goffinet, şeful serviciului de obstetrică de la Maternitatea Port-Royal din Paris.  A duce o sarcină cu un bebeluş supraponderal reprezintă o situaţie de risc care presupune o supraveghere specială. Dar nu întotdeauna un făt supraponderal impune o naştere prin cezariană, însă reprezintă soluţia dacă bebeluşul are peste 5 kg. În cazul bebeluşilor masivi, naşterea pe cale naturală (vaginală) este asociată, frecvent, cu complicaţii atât pentru copil (asfixie, fractură de claviculă sau de braţ, leziuni craniente etc.) cât şi pentru mamă (risc de hemoragie, ruptură de perineu sau, pe termen lung, probleme de incontinenţă, coborâre de organe).

Sunt mai multe cauze care explică de ce un bebeluş încă din pântecele mamei are peste greutatea normală. Una dintre aceste cauze este diabetul mamei. Dacă femeia însărcinată este suferindă de diabet, copilul pe care-l poartă este hrănit de un sânge cu o concentraţie mare de zahăr. Organismul va reacţiona producând mai mult insulină, care este şi un hormon al creşterii, ceea ce va provoca o dezvoltare accentuată a fătului. Potrivit prof. dr. Goffinet, diabetul mamei este la originea a aproximativ