Interpretarea regizorala migreaza dinspre componenta mistica a piesei (doar Iisus a fost deopotriva creatura si creator, Dumnezeu si om) inspre revalorificarea mitului lui Pygmalion...
"Chiorul este rege", traducind literal "El tuerto es rey", se intituleaza textul polisemantic si destul de ambiguu din anii 70 al lui Carlos Fuentes, text care sta la baza scenariului pus in scena pentru prima data in Romania la Teatrul National din Iasi de regizorul Ovidiu Lazar. Premiera piesei „Vis cu statui" a avut loc pe 24 martie (in reluare, 25, 29 martie) la Sala Studio si ii este dedicata lui Teofil Valcu. Dar si lui Val Condurache, de la care regizorul a primit textul acum douazeci si cinci de ani, gasind adecvat sa-l puna in scena abia acum. Prin urmare, aceasta montare este prilejuita de amintirea unor intilniri semnificative pentru regizor. Iar "uneori, amintirea nu e decit o presimtire". In spectacol joaca doi actori, Monica Bordeianu (Donata), pentru care acest rol constituie, asa cum personal a marturisit, "cintecul de lebada" artistic, si Horia Verives (ducele), la inceput de cariera, intr-un rol solicitant si care nu trece neobservat. In spatele protagonistilor mai exista citeva prezente virtuale. Figura lui Teofil Valcu este evocata intr-una dintre scenele spectacolului (in ultima parte a vietii, orb, a fost lasat singur la un moment dat in fata la Gulliver). Iar din fundal razbat ochii creatorului. De la un capat la celalalt, reprezentatia reuneste reactii umane plasate in arealul lui "simt enorm si vaz monstruos". Pentru redarea acestora, instrumentarul uzitat e unul artificios: sunet strident, proiectii, bruscarea trecerilor intre pasajele scenice. Spectacolul nu stie de legile firescului. Prestatia actorilor, desi in acord cu teatralismul general, nu pacatuieste prin exces. Rolul masculin concentrat, contrabalansind rolul feminin usor descentrat, restabiles
