Pornim de la un fapt concret: in ultimele zile ale lui decembrie 2006 a avut loc la Bucuresti ceremonia de infiintare a Institutului Aspen - Romania. Desi a fost un efort admirabil de "coeziune politica" (Geoana, Tariceanu, Blaga la aceeasi masa), evenimentul nu a avut ecou. Referintele analitice din presa romaneasca au fost, practic, nule. S-a semnalat doar acolo "unde a trebuit", presa de mare tiraj fiind ocupata cu delirul integrationist. Dar acest fapt nu trebuie sa ne mire. Situatia este asemanatoare cu cea din zonele consacrate (lumea anglo-saxona, in speta), acelea in care societatile pe care ne place sa le numim "secrete", s-au nascut, s-au maturizat si astazi isi exercita influenta. Pelerinii consilieri Sa luam un exemplu de actualitate: nu stiu cati oameni de presa au auzit de Pilgrims Society ("Societatea Pelerinilor"), un club aristocratic britanico-american, infiintat din 1902-1903, dar care si-a manifestat influenta dupa 1970. Este compusa din persoane influente, bancheri, avocati, brokeri si oameni de afaceri din multinationale care se intrunesc de doua-trei ori pe an in dineuri inchise, fie la Londra, fie la New York, cele doua sedii de baza. Patronul lor e monarhul britanic, iar la intruniri participa un reprezentant al acestuia. "Indicatiile" lor ajung departe, pana la consilierii celor doua executive. Rar ajunge vreun ecou in presa. Dupa 1958, "Time" a mentionat grupul de doua-trei ori in zece ani, la fel si in "The New York Times", iar referintele discrete provin din iesirile in presa ale unor lideri ai societatii: Lord Robertson, in 2002 (NATO after September 11), sau Richard Boucher (Politica externa prin EU si NATO). Ziarele olandeze, franceze sau germane nu au mentionat fenomenul, dar au punctat efectele deciziilor grupului. Societatea Pilgrims, insa, se tine cu obstinatie departe de ochiul public. Alte societati influente Pe masura ce m