(Transcriere)
Neliniştit, încercam să descriu liniştea. Cu faţa ascunsă în mîini, cu pieptul acoperind sufletul, cîndva săltăreţ şi tandru, obişnuit să nu piardă sfîrşitul gălăgios al întîmplărilor, al frazelor zbîrnîind în coarda cărnoasă a razachiei, murmuram o poveste de dragoste... A fost odată ca întotdeuna, aşa cum se rostogolesc prin basm păpădiile-n aerul fraged al clipei, a fost şi poate va mai fi şi-a doua oară, aşa cum, în zi, florile mov de lîngă geam se desfac neverosimil de serioase şi subţiri, strecurînd cu trei petale lila iluzia că-i încă bine, da, e normal, învăluitor de banal... şi-ţi vine chiar să fredonezi sau să cînţi la muzicuţa cu butoane, ba nu!, la acordeon (e mai convingător manşonul ăsta ambiguu, dilatîndu-se şi comprimîndu-se în toiul dorurilor grave), sau la orgă... a fost şi este... Neliniştit, încercam să descriu liniştea. Nu reuşeam. Luam pastile cît bolovanul (cel şlefuit de apă-n rîuri, în pîrîuri de munte, cu avînt vertical, uneori de cascadă periculos de cristalină, de pură, de îmbietoare)... Ce-i în paranteză e în plus, mă bătu pe umăr, parfumat, o nimfoaică! Las-o baltă-n ţipirig, adăugă, lungindu-se infinit... Şi eu, ascultător, desenai o baltă estetică, nefiresc de adîncă în mijlocul obişnuit de agitat al săptămînii...
(Transcriere)
Neliniştit, încercam să descriu liniştea. Cu faţa ascunsă în mîini, cu pieptul acoperind sufletul, cîndva săltăreţ şi tandru, obişnuit să nu piardă sfîrşitul gălăgios al întîmplărilor, al frazelor zbîrnîind în coarda cărnoasă a razachiei, murmuram o poveste de dragoste... A fost odată ca întotdeuna, aşa cum se rostogolesc prin basm păpădiile-n aerul fraged al clipei, a fost şi poate va mai fi şi-a doua oară, aşa cum, în zi, florile mov de lîngă geam se desfac neverosimil de serioase şi subţiri, strecurînd cu trei petale lila iluzia că-i încă bine, da, e normal, învăluitor