Cu ochii zgaiti in televizoare, urmarim zi-noapte meciul dintre Salvatorul Natiei si cohortele de netrebnici. Ideea de om de afaceri, intr-o lume strepezita de saracie, a devenit sinonima cuvantului talhar. Cine sa mai aiba timp sa discearna, cine sa mai inteleaga in malul zilnic care este desertat peste lume unde este adevar si unde minciuna, cine-i talharul talhar si cine-i victima a unor vremi care tind sa egaleze perioada stalinista? Un distins profesor universitar, regretatul Tudor R. Popescu, mi-a numarat intr-o zi, doct si argumentat, incalcarile dreptului roman in procesul lui Iisus. Cea mai flagranta - desfasurarea judecatii noaptea, fapt nepermis. De o lunga perioada de vreme asistam, sprijiniti consistent de media televizata mai ales, dar si cu substantiale cotizatii din partea gazetelor, la un spectacol de arestari, unele nocturne, perchezitii cu mascati in apartamentele indeobste saracacioase ale jurnalistilor, indivizi legati sau dezlegati la maini care intra, unii mimand relaxarea, pe usile parchetelor. Catuse, metafora tepelor care incap din pacate doar in popourile adversarilor presedintelui tarii si niciodata in sezutul la fel de corupt al unor amici politici si financiari, umiliri de adversari. Daca ravnita curatenie ar fi facuta de oameni curati, am zice ca traim ceasurile izbavirii de blestemul marilor ciordeli din avutia nationala. Cand hotul striga hotii totul luneca cinic in minciuna si circ propagandistic.

Ziaristii, o specie niciodata agreata de politicieni, platesc si ei cota de risc. Un condeier din Focsani, nu din cei comozi, este indesat de ceafa in masina organelor cu muschi. Umfla-l Ghita! - pare a fi sunat comanda. Cortegiul oamenilor cu catuse la maini sau care urmeaza sa poarte lanturi la incheieturi pune alaturi parlamentari, oameni de afaceri, politicieni liberali, pesedisti si conservatori (niciodata democrati), ciordi