Sperand intr-o crestere de popularitate, taranistii au schimbat numele partidului. Cresterea n-a aparut, partidul ramanand undeva la nivelul lui unu la suta in sondaje, adica mai jos chiar decat marja de eroare. Ceea ce dovedeste inca o data ca nu conteaza numele, ci prestatia.
Mai mult, partidul nu numai ca n-a castigat pe seama "popularitatii" noii denumiri, asa cum se spera, dar a provocat si nemultumirea unui larg segment de membri si simpatizanti, pentru care PNTCD n-a fost doar un partid, ci o stare de spirit.
Partidul care si-a legat numele de faurirea Romaniei Mari si care, sapte decenii mai tarziu, i-a pus "sula in coaste" lui Iliescu spre a permite democratizarea vietii politice in dauna monopolului comunistilor deghizati in fesenisti nu mai exista. El a fost inlocuit de PPCD.
Din pacate, desi beneficiaza de structuri solide in teritoriu si de personalitati remarcabile, precum si de sprijinul manifest al popularilor europeni, deruta in partid persista. Asta si din pricina unor personaje mai mult sau mai putin controversate care, in loc sa se concentreze pe relansarea formatiunii, nu fac decat sa tulbure apele.
Un loc aparte il ocupa fostul presedinte Constantinescu, principalul responsabil de ramanerea taranistilor in afara Parlamentului. Nici acum Constantinescu nu este capabil sa-si asume barbateste greselile si sa incerce sa repare macar o parte din raul facut crestin-democratilor care l-au propulsat in fotoliul de la Cotroceni.
Dincolo de aceasta realitate cruda, partidul pare sa fi ajuns, in sfarsit, la un anume echilibru dupa fuziunea cu URR si dupa asimilarea unor felii din AP. Premisele relansarii exista.
Noua echipa are insa o misiune extrem de dificila, pentru ca lunga perioada de sfasieri interne a facut ca o mare parte din electorat sa-si piarda interesul pentru crestin-democrati s
