1. Dinastia de Habsburg Probabil una dintre cele mai cunoscute dinastii regale europene, reprezentanții ei ocupând tronul Sfântului Imperiu Romano-German din 1438 și pănâ în 1740. De asemenea, dinastia de Habsburg este cea care a dat regi pentru țări precum Boemia, Anglia, Portugalia sau Spania. Numele dinastiei provine de la un castel-fortăreață construit în secolul al X-lea în actuala Elveție, de către contele Radbot de Klettgau, care a ales numele de Habsburg pentru noua construcție. Nepotul său, Otto al II-lea a fost cel care a adăugat și titlul de conte de Habsburg. O serie de alianțe matrimoniale i-au ajutat pe Habsburgi să-și extindă dominația asupra Burgundiei, Spaniei și a imperiului său colonial, Boemiei și Ungariei. În secolul al XVI-lea, odată cu abdicarea lui Carol Quintul, deopotrivă împărat german și rege spaniol, casa de Habsburg s-a împărțit în două ramuri: una a Habsburgilor spanioli, iar cealalta ce urma să conducă în continuare destinele statului din centrul Europei. Ambele ramuri ale casei de Habsburg au dispărut în secolul al XVIII-lea. Ramura spaniolă a dispărut odată cu moartea lui Carol al II-lea al Spaniei, în 1700, fiind înlocuită la conducerea țării de dinastia de Bourbon. Ramura germană a dispărut în 1780, anul morții Mariei Tereza, fiind succedată de ramura Vaudemont a casei de Lorraine. Din acest moment, casa conducătoare a Imperiului Habsburgic se va numi casa de Habsburg-Lorraine, dar atunci când se face referire la ea se folosește doar prima parte: casa de Habsburg. 2. Dinastia de Saxa-Coburg-Gotha Dinastie de origine germană, succesoare a dinastiei de Wettin ce a condus ducatele Ernestine (saxone). Primul membru al acestei dinastii a fost Ernest Anton, al șaselea duce de Saxa-Coburg-Saalfeld. Dinastia este prezență în mai multe țări prin ramurile sale: Belgia, prin descendenții lui Leopold I, deși numele a fost schimbat în casa de