Faptele Apostolilor, 16, 6-8 conţine unul dintre cele mai misterioase pasaje din Noul Testament: "Şi ei au străbătut Frigia şi ţinutul Galatiei, opriţi fiind de Duhul Sfînt ca să propovăduiască cuvîntul în Asia. Venind la hotarele Misiei, încercau să meargă în Bitinia, dar Duhul lui Iisus nu i-a lăsat. Şi trecînd dincolo de Misia, au coborît la Troa". De ce îi împiedică Duhul Sfînt pe Pavel, Sila şi Timotei să propovăduiască Evanghelia în Asia şi le porunceşte să se întoarcă de la hotarele Asiei în Europa? Divinul Infinit a instaurat o altă ordine religioasă pentru spaţiul asiatic? O ordine religioasă în cadrul căreia se manifestă o altă economie a salvării decît mîntuirea creştină? O altă economie a salvării, vegheată şi prezervată deopotrivă de Duhul Sfînt? Sau poate, mai curînd, Divinul Infinit a instaurat un principiu universal al mîntuirii, transcendent şi imanent spaţiilor religioase, transcendent şi imanent timpului istoric, cu scopul de a salva propria Sa creaţie de rău şi păcat prin lucrările salvatoare ale Mîntuitorilor? Infinitul adevărului biblic-evanghelic aneantizează, în mod necesar, întotdeauna, orice tentativă hermeneutică.
Talmudul Babilonian, Pessahim, 54 a, afirmă că Dumnezeu a creat şapte lucruri înainte de a crea lumea: Torah, căinţa, grădina Eden-ului, Gehenna, Tronul Gloriei, Templul, numele lui Messia (1). Baba Metsiâa, 85 b, menţionează că profetul Ilie obişnuia să frecventeze academia rabbinică pe care o conducea Rabbi, Yehudah ha-Nasi. Într-o zi, se făcuse tîrziu şi Ilie nu-şi făcea apariţia. După ce a venit, în cele din urmă, Rabbi l-a întrebat care a fost cauza întîrzierii sale. "A trebuit să-l trezesc pe Avraam şi să-i spăl mîinile. Am aşteptat să-şi spună rugăciunea, iar apoi l-am ajutat să se culce. Ulterior, am procedat la fel cu Isaac şi cu Iacov." - a răspuns Ilie. "De ce nu i-ai trezit pe toţi trei în acelaşi timp?" -
