Un divorţ controversat, neacceptat de Biserică, precum şi o aventură sentimentală cu o unguroaică
l-au izolat de prietenii săi vechi pe liderul Partidului Naţional Român, Iuliu Coroianu.
Una dintre cele mai tulburătoare drame l-a avut ca erou tocmai pe redactorul Memorandumului românilor ardeleni din 1892, Iuliu Coroianu. Este vorba de autorul unuia dintre cele mai importante documente politice din istoria românilor. Iuliu Coroianu, unul dintre cei mai străluciţi avocaţi din Transilvania, era, totodată, unul dintre cei mai buni oratori şi unul dintre cei mai capabili lideri ai Partidului Naţional Român (PNR).
Iuliu Coroianu era legat prin relaţii de rudenie sau de prietenie cu cele mai nobile familii ale românilor ardeleni. Aşa ar fi familia liderului PNR, Ioan Raţiu, ori cea a viitorului premier român, Iuliu Maniu, care se nu-mă-ra, de altfel, printre nepoţii lui Iuliu Coroianu. De altfel, Iuliu Coroianu era el însuşi descendentul uneia dintre dinastiile de preoţi greco-catolici din Transilvania. Tatăl său, Deemtriu Coroianu, a fost vicar foraneu de Şimleul Silvaniei, apoi vicar capitular de Gherla. Iuliu Coroianu nu a devenit preot, ci avocat şi politician. Talentul său l-a propulsat printre liderii PNR şi l-a făcut să fie redactorul Memorandumului, momentul care a marcat apogeul luptei pentru emancipare politică a românilor ardeleni din Transilvania secolului al XIX-lea.
Implicarea s-a i-a adus şi o condamnare la închisoare, pronunţată la Cluj, în actuala clădire a Muzeului Etnografic, în data de 7 mai 1894. Judecătorii maghiari au considerat că Memorandumul, înaintat împăratului austro-ungar Franz Joseph, dar nedeschis de acesta, ar fi un atentat împotriva statului ungar. Cei 14 fruntaşi ai românilor ardeleni, inclusiv Iuliu Coroianu, au fost condamnaţi la o pedeapsă cumulată de peste 31 de ani de închisoare. Ei au fost întemniţaţi la
