Marti am mancat pui. La pranz. Un snitel parizian, din piept, cu garnitura de cartofi si morcovi. O adevarata delectare de gurmet, snitelul asta. M-a facut chiar sa imaginez o noua forma pentru clasica zicere "cel mai bun pui e porcul". In noua mea varianta, decretam: "cel mai bun porc e puiul!".
Din pacate, seara, la stiri, am aflat ceva care m-a coborat brusc din sferele metaforelor pe pamantul de care, pentru o clipa, uitasem. Am aflat ca tocmai se pogorase din nou, peste noi, aviara.
Sa-i fie data oare lui Vasile Dardala, patronul de la Drakom, nesansa unei implicari decisive, cu urmari grave pentru Romania? Pe moment, nu puteam decat sa fac presupuneri. Pe deasupra, simteam ca ma ia cu racori. Deliciosul snitel din piept de pui mancat la pranz dobandise brusc valente de piatra de moara asezonata cu matraguna.
Am cerut un termometru de la vecini si mi-am luat in graba temperatura. Faptul ca nu depaseam 36 de grade m-a linistit oarecum. Pentru scurta vreme insa, deoarece m-a cuprins brusc un acces de tuse. Exact in aceeasi clipa cu tusea, am vazut cu coada ochiului aparand pe ecranul televizorului o chestie ciudata. Niste plamani umani, in sectiune, prin care naviga, aparent, nevinovata, o bazdaganie rotunda si cu antene. O bazdaganie de culoare rosiatica. In acelasi timp, din off, micul ecran a mormait cateva cuvinte. Am auzit doar atat: hascincienunu.
Era prea de tot. Am oprit televizorul, am stins lumina si m-am culcat. In somn am avut, unul dupa altul, cateva vise. Singurul pe care il tin minte si acum este urmatorul: inchipuiti-va o adunare foarte, foarte selecta. In afara de mine, toti cei din jurul mesei ovale erau numai marimi din cele pe care le vezi la stiri sau talk-show-uri. Indivizi pusi la cravata, papion, camasa cu monograma si costume de 7000 de euro. Fiecare avea in fata cate o farfurie bucsita cu copane de pasare
