Pe cât de fascinantă e lumea muzeelor, pe atât de regretabilă - ca să nu zic jenantă - este tăcerea din jurul lor.

Situaţia este valabilă - paradoxal? - mai degrabă în Bucureşti decât în provincie şi, fireşte, are excepţiile ei. Cea mai semnificativă - după ştirea mea - este situaţia Muzeului Ţăranului Român, transformat într-un adevărat centru cultural multiartistic şi multimedia. Aici, permanent se întâmplă ceva şi toate evenimentele sunt promovate pe mai toate căile posibile. Pentru că, să ne înţelegem, nu e vorba numai de bani. Sigur că un muzeu nu are puterea financiară să plătească reclamă TV. Dar, slavă Domnului, există mail-ul, Messenger-ul, blogurile, site-urile, fără a uita promovarea prin "telefonul fără fir", de la om la om, extrem de eficientă.

Ne-am dus copiii în majoritatea muzeelor bucureştene. Mai toate sunt remarcabile prin comorile pe care le adăpostesc, dar mai toate sunt goale, inclusiv în weekend. Şi să nu spuneţi că lumea n-are timpul, dispoziţia şi∕sau aplecarea culturală pentru a vizita muzee. Noaptea Albă a Muzeelor demonstrează, an de an, contrariul. Sau amintiţi-vă cozile de ore care s-au făcut la expoziţia "400 de ani de pictură franceză" de la Muzeul Naţional de Artă!

Cât despre bani, să fim serioşi! Am văzut o superbă expoziţie despre istoria scrisului la Muzeul Literaturii Române, doi adulţi şi trei copii, contra "exorbitantei" sume de 2 (doi) lei... Personalul foarte amabil al muzeului (aflat la acea oră la sfârşitul unei frumoase renovări) ne-a descuiat sălile de expunere, pentru că eram singurii vizitatori, într-o duminică dimineaţa în care vremea potrivnică anula alternativa plimbărilor în parc şi a ieşirilor din Bucureşti.

Aproape la fel de singuri am fost, în aceeaşi zi, în impozantul Muzeu Naţional de Istorie, unde, pe lângă multe altele, există reproducerea Columnei lui Traian şi Tezau