Irina EGLI
Pamint pustiu
Traducere de Adina Cobuz
Editura Humanitas, Colectia „Proza“,
Bucuresti, 2007, 196 p.
Irina Egli a parasit Romania in 1997 pentru a se stabili in Canada. In 2000, ea debuteaza ca romanciera la editura Ex Ponto cu Singe amestecat. Dupa sase ani, cu un curaj extraordinar, schimba limba literaturii sale, fara, insa, a-si abandona obsesiile de creator – tragicul si miticul –, si publica la prestigioasa editura canadiana Boréal romanul Terre salée. Aceeasi tema a incestului – ca in Singe amestecat – este reluata si sustinuta de o scriitura nervoasa, ce pare a tisni impetuos, din aceasta combinatie rezultind o literatura destinata devorarii, nu degustarii. Tradus in romana de catre Adina Cobuz, romanul Pamint pustiu apare ca o provocare. In primul rind pentru autoarea lui, si apoi pentru cititori.
Constienta ca un scriitor poate sa-si fringa gitul usor (dupa cum marturiseste intr-un interviu), Irina Egli ataca fara prejudecati (nu fara emotii) tema incestului, a unei relatii mistuite de pasiune dintre un tata, Alexandru, si fiica lui, Anda. Naratiunea debuteaza prin dezvaluirea socanta (nu atit prin continut, cit prin detasarea vocii narative) a „topirii intr-o singura fiinta a celor doi“. Prima secventa a romanului are menirea de a focaliza atentia asupra acestei iubiri interzise, de a o scoate dintr-un context cu determinari precise, de a crea un vid in jurul celor doi. Secventele urmatoare, relatate mereu din alta perspectiva, cu tonalitatile unor voci diferite, vor construi, din bucati, scena pe care se deruleaza aceasta tragedie dobrogeana, cu accente de ritual dionisiac.
Medicul stomatolog Alexandru, casatorit cu profesoara Vera, este un orfan crescut de matusa lui, Sonia, in prezentul naratiunii imobilizata intr-un scaun cu rotile, de unde observa impartial drama familiei sale.