Istoria se modifică: e pentru prima dată cînd un echipaj românesc de canoe 2 cîştigă aurul mondial atît la 500 m, cît şi la 1.000 m
Alexandru Dumitrescu şi Victor Mihalachi s-au impus ieri şi la 500 de metri, cu o victorie mai clară decît cea de sîmbătă
Cînd s-au aliniat la start ieri, pentru proba jumătăţii de kilometru, cea în care au ieşit campioni europeni în iulie, la Tarasona, emoţiile erau intacte. Aveau în faţă încă o cursă, mai scurtă, e adevărat, dar la fel de intensă. Încă o posibilitate de medalie. De aur! Cu sprîncenele unite de concentrare sub aceleaşi băsmăluţe roşii, cu pagaele înfipte în palme, au pornit decişi.
Timpul trece parcă de o sută de ori mai repede în astfel de curse. Cei doi vîslesc cot la cot cu cei mai periculoşi adversari şi, hop!, au şi ajuns la jumătatea distanţei. Alexandru şi Victor pătrund printre balize la 250 de metri în poziţia a treia, însă la diferenţă infimă de bieloruşii care trecuseră primii. Curînd vine şi momentul cînd încep să forţeze. E ca şi cum cineva ar arunca pe furiş cărbuni într-un cuptor invizibil. Pagaele sapă tot mai furios în apa poloneză de la Poznan.
Se apropie finalul, lumea se precipită în tribune, iar românii taie primii linia imaginară a sosirii. De data aceasta, vine repede şi bucuria. Nu mai au de aşteptat nici un fotofiniş. Au văzut cu ochii lor că vîrful bărcii lor a înţepat întîiul, cu aprope jumătate de secundă înaintea azerilor.
Aşteptare de trei decenii
Dumitrescu întinde în spate palma dreaptă, iar Mihalachi bate cuba cu căldură, dar uşor. Echilibrul se menţine greu în îngusta ambarcaţiune. Apoi, pe rînd, ridică pumnul şi fac semne spre cei de pe margine. Ceea ce au realizat e incredibil. O premieră pentru istorie. De la prima participare a României la Mondialele de kaiac-canoe, în 1954, şi de la introducerea probei de 500