Cu surprindere şi uimire, am auzit de ideea vehiculată la Ministerul Sănătăţii de a se crea, în interiorul sistemului sanitar, aşa-zise „structuri de integritate“. (...)

Nume frumos, modern şi inocent, care îţi sugerează atâta încredere şi siguranţă, încât mai că ţi-ar da lacrimile de fericire, dacă n-ai şti că, de fapt,… „afară-i vopsit gardul“, iar înăuntru sunt veritabile structuri de securitate, care – temeinic şi profesionist, cu reportofoane, camere video şi cursuri de specializare în materie – au „nobila“ îndeletnicire de prindere a celor care acceptă „atenţii“ de la bolnavi, şi introduc astfel şi sistemul sanitar în rândul tuturor celorlalte sectoare de activitate socială din ţară şi din lume, în care se dă şi se primeşte, de la cele mai înalte niveluri ale sistemului până la baza lui. Într-adevăr, idee novatoare şi vrednică de laudă, de a crea – oficial – în interiorul sectorului medical, structuri securist–poliţieneşti represive, printre – şi, în mare parte, dintre – angajaţii acestui sistem, structuri plătite din banii sectorului sanitar, structuri care prin munca lor… ştiinţifică cinstită să producă opere de turnătorie, în urma cărora personalul medico-sanitar să poată fi torturat în voie, sau în linişte, transferat de pe statul de plată, în căldura liberă a străzii, sau în răcoarea… mai puţin liberă, a beciului. Aşa idee măreaţă şi acţiune „umanitară“, n-a fost imaginată nici măcar de gânditorii „epocii de aur“. Idee… de adevărată mândrie naţională!

Pe bună dreptate, te întrebi, ce interes ascuns ar putea avea ciobanul care hrăneşte din aceeaşi mână şi mieii şi lupii?!

Nu înţelegem ce legătură este între aspirină şi ancheta cu becul în ochi, ca să fie amândouă plătite din banii colectaţi de la populaţie pentru medicamente şi îngrijire medicală la vreme de boală!?

A înfiinţa, oficial, structuri de securitate internă î