Şi Victor Ponta, şi Crin Antonescu au ţinut, la conferinţa de presă în care premierul desemnat şi-a anunţat echipa, să insiste asupra unei chestiuni esenţiale. Odată validat, Cabinetul va lucra şi se va afla exclusiv sub controlul Parlamentului. Nu al Preşedinţiei, nu al staff-urilor USL. Mesajul a fost tranşant. Se încheie era "preşedintelui-jucător", Traian Băsescu fiind invitat să înveţe ce-i separaţia puterilor în stat, să recitească Legea fundamentală şi să nu o mai violeze, să-şi exercite atribuţiile strict constituţionale. Acelea, iar nu cele pe care, de opt ani, şi le tot inventează, ajungând ca nu puţine voci, inclusiv din afara ţării, să aprecieze că în România e un stat în care preşedintele se manifestă arbitrar şi discreţionar, având chiar tendinţe dictatoriale. Nici nu e de mirare.

Să facem un minim efort de memorie. Încă de la începutul primului său mandat prezidenţial, Băsescu a afirmat că, pentru el, Constituţia e o haină prea strâmtă. Că el va fi un preşedinte-jucător, şi ţara trebuie să se schimbe după chipul şi asemănarea lui, iar nu viceversa. Ceea ce păreau nişte glume proaste, nişte fandoseli de tip cocoţat în vârful piramidei, au devenit destul de repede adevăruri politice, distorsionând democraţia, viaţa ţării.

Având în subordine garda pretoriană pedelistă, cu aliaţi-sluguţe, Băsescu a tropăit cât şi cum a vrut, mereu mai abuziv, chiar agresiv, pe principiile statului democratic, de drept. Se ajunsese ca nimic să nu se mai mişte fără voie sau ordin din Deal: de la desemnarea guvernelor şi a fiecărui ministru în parte, până la numirea şefilor de agenţii sau de servicii deconcentrate, ori la şefii companiilor de stat; de la impunerea politicilor economice şi sociale (vezi brutalitatea tăierilor de venituri ale populaţiei), la încheierea unor contracte economice profund păgubitoare pentru ţară; de la stabilirea unei "axe strategice