Fetele s-au schimbat, simptomul este acelasi: indarjirea majoritatii clasei politice de a nu o rupe cu trecutul. Daca ti se spune de la Bruxelles ca reforma trebuie continuata, lui Frattini i se sufla la ureche ca n-ar da bine s-o sustina pe Monica Macovei. Daca Susanne Kastner declara ca"luptele ce se poarta in randul partidelor din arcul guvernamental sunt nu numai ridicole, ci si daunatoare", atunci PSD o acuza pe Monica Macovei de "internationalizarea" cazului ministrului Justitiei. O emisiune TV cu pretentii de sinteza pluseaza pe acelasi subiect si o acuza pe o jurnalista de la Deutsche Welle, postul unde a aparut declaratia, de "cretinism". Daca Ferber declara ca Monica Macovei a contribuit la aderarea Romaniei la 1 ianuarie 2007, atunci la Bucuresti i se reproseaza Uniunii Europene ca intervine "in treburile interne". Geoana opteaza pentru reinnoirea partidului de dinozauri, punandu-l pe Iliescu ca presedinte de onoare al PSD-ului, iar Felix da lectii in Parlamentul European despre principiile democratiei moderne. Cristoiu a ramas cu frustrarea ca Basescu nu-l mai ia pe gratis la Bruxelles sa scrie editoriale de mare "calibru" (in trecut, nu scapa nici o ocazie, dar vremurile lui Adrian Nastase sunt duse) iar la "posturi" laComisia Europeana sunt trimisi tot felul de Nobody "liberali" (nu ma refer aici la Adrian Cioroianu, un parlamentar care reprezinta cu cinste ideea de liberalism). Aparent, ceilalti liberali aflati pe cai mari reprezinta Romania, in realitate, europenii au creat "functii speciale" pentru acesti Farfuridi de Bucuresti. Asa cum, pe vremea PSD-ului, coagularea opozitiei la un regim semi-oligarhic a fost imposibila fara Traian Basescu, tot asa, actualul guvern condus de liberali va fi sugrumat de planurile sale inexistente si oamenii mediocri care i-au inlocuit pe cei de la inceput. Ionut Popescu, Gheorghe Flutur, Mihai Razvan Ungureanu. Trei