Există multiple faţete ale discriminării împotriva romilor. Acest articol se axează pe discriminarea prezentă în media. Argumentul meu este că antiţiganismul extrem nu se limitează la fanaticii de pe stadioane, la partidele ultranaţionaliste şi la postări pe Internet, ci este tratat ca acceptabil şi răspîndit prin canale mass-media. Am ales doar cîteva dintre multiplele ocurenţe ale antiţiganismului în România. Consider că „sprijinul popular“ masiv pentru antiţiganism dă naştere unei audienţe receptive şi unei justificări denaturate pentru articole şi difuzări din mass-media, evident rasiste. Jurnaliştii par să nu conştientizeze sau să nu se intereseze de consecinţele eforturilor lor care duc la o cultivare a xenofobiei şi o instigare la ură etnică. Într-o mare parte din media scrisă şi vorbită pare că există un consens fundamental, care se manifestă prin reproduceri periculoase ale grupurilor vulnerabile, nu doar ca paria care primesc ceea ce merită, dar, mai cu seamă în cazul romilor, ca inamicul ameninţător din interior. Mass-media par să accepte şi să promoveze o periculoasă dihotomie rom – cetăţean. De asemenea, par să extindă această dihotomie la una care îi separă pe „bunii şi adevăraţii români“ de activiştii pentru drepturile omului. * Ţiganii sînt singurul grup despre care se poate spune orice, fără provocări şi fără ezitări. Edward Said * Nu vă mai suportăm, jigodiilor. Aţi împînzit lumea asta, scîrbe ordinare. Ne-am săturat de hoardele voastre de barbari care au adus numai necazuri României şi au distrus tot ce înseamnă românesc. ...pleavă a societăţilor de pretutindeni cu cine v-a adus în Europa şi cine nu v-a epurat la timp, paraziţi ai rasei umane ce sînteţi. * Acestea sînt fragmente dintr-un număr de 104 scrisori similare pe care le-am primit în două zile, ca urmare a suspendării de către UEFA a echipei Steaua Bucureşti, pentru motive ce ţineau