Acţionismul în arta românească începe să-şi facă simţită prezenţa pe la începutul anilor ’60 ai secolului trecut, când mai mulţi artişti încearcă să dea o replică propunerilor realist-socialiste ale artei oficiale. Printre aceşti artişti se numărau tineri precum Paul Neagu, pictor, sculptor, desenator şi poet, Horia Bernea, pictor, Andrei Cădere, unul dintre fondatorii reprezentativi şi protagonist al artei conceptuale, cunoscut mai ales sub numele de André Cadere datorită perioadei îndelungate petrecute la Paris (1967–1978), alături de alţii mai puţin relevanţi. Dar cei mai cunoscuţi în epocă, şi datorită faptului că au constituit nucleul unui grup, devenit, ulterior, celebru, sunt Ştefan Bertalan, Constantin Flondor, Roman Cotoşman, fondatorii grupului 111, primul grup experimental din România. Cei trei îşi propuneau să aibă cercetări în echipă, dar să-şi păstreze în acelaşi timp individualitatea. Debutul grupului a avut loc în 1966, la o expoziţie regională din Timişoara, urmat, în 1968, de o expoziţie personală a lui Cotoşman la Sala Ziariştilor din Bucureşti, expoziţie intitulată Proiecte de artă cinetică. În acelaşi an a avut loc şi expoziţia Cinci artişti timişoreni la Sala Kalinderu, unde, alături de Cotoşman, Bertalan şi Flondor, mai expuneau Diet Sayler şi Zoltan Molnar. Manifestarea expoziţională a fost remarcată la nivel naţional, astfel încât membrii grupului 111 au fost selectaţi să participe la Bienala Constructivistă de la Nürnberg (Nürnberg Biennale für konstruktive Kunst), în 1969. Cu acest prilej, ei s-au prezentat cu proiecte individuale, iar în urma expoziţiei, Roman Cotoşman s-a decis să rămână în străinătate. Deşi grupul se destramă, Bertalan şi Flondor continuă să lucreze împreună. În perioada imediat următoare, li se alătură Doru Tulcan, Elisei Rusu, Ion Gaiţă şi Lucian Codreanu (matematician), formându-se astfel grupul Sigma. Den