Nunta fetei lui Culai Tărîţă, fostul potcovar al satului, ajuns între timp nababul zonei, va avea loc la un deceniu după ce Vintileasa trecuse cu brio de intrarea în Uniunea Europeană.

DE LA VINTILEASA-DEAL LA VINTILEASA-VALE

Nunta fetei lui Culai Tărîţă, fostul potcovar al satului, ajuns între timp nababul zonei, va avea loc la un deceniu după ce Vintileasa trecuse cu brio de intrarea în Uniunea Europeană.

Culai Tărîţă se supusese şi el normelor Uniunii Europene. Nu în ce-l priveşte pe el, ci în ce o priveşte pe fata sa, Panseluţa. Până nu demult, ţiganii îşi măritau fetele de pe la 12 ani, cu deplina respectare a tradiţiei. Altfel spus, punându-l pe ginere s-o fure în toiul nopţii, fugărit de el, tata-socru, cu securea şi strigând cât îl ţinea gura "Tâlharule, mi-ai furat bunul cel mai de preţ!", primind-o înapoi a doua zi, după ce mirele, un pirpiriu de vreo 13-14 ani şi el, îi zicea, abia stăpânindu-şi plânsul: "Iartă-mă, tată socru, vin în genunchi şi-ţi mărturisesc că i-am luat floarea fecioriei". Potrivit programului, tata-socru se supăra rău de tot, îi cârpea două palme simbolice, îi arunca fetei o uitătură urâtă şi refuza categoric. Interveneau pe rând, dând curs scenariului, nevastă-sa, ca mamă a fiicei, mama lui, viitoarea soacră a fetei, neamurile, vecinii şi atunci el accepta (cu greu), se împăcau şi puneau de un chef lăţit pe câteva zile şi câteva nopţi.

Acum, tradiţiei i se pusese capăt. Cei mai mulţi dintre ţigani se îmbogăţiseră, ajungând printre cei mai bogaţi oameni din ţară. Fetele frecventau lumea bună din Vest. Erau invitate pe la Curţile Regale Europene, pe la castele de aristocraţi, ai căror strămoşi aveau închiriate capitole întregi din manualele de istorie, ba chiar şi pe la recepţiile care urmau decernării Premiului Nobel. De fiecare dată se întorceau acasă plânse. Peste tot, deşi primite c