„Adevărul“ continuă seria dezvăluirilor despre activitatea lui Sergiu Nicolaescu.
La mijlocul lunii decembrie a anului 1989, Sergiu Nicolaescu a revenit în ţară din Republica Federală Germania. Nu-şi mai aminteşte cu exactitate data întoarcerii. Ion Nicolescu, fostul comandant de unitate militară din Ploieşti pe care Sergiu Nicolaescu se baza în cazul care în Bucureşti s-ar impune recursul la forţă, şi ale cărui prime mărturii le-am prezentat în ziarul de ieri, povesteşte cum l-a revăzut pe Sergiu Nicolaescu: „Am mers la Studiourile Buftea în data de 14 decembrie, chemat de domnul Sergiu. M-a luat de umeri, şi am mers spre malul lacului. Mi-a spus: «Vezi că în curând va veni vremea să arăţi pregătirea unităţii pe care o comanzi. Am vorbit eu, vei avea un rol foarte important. Poţi ajunge mare». Eram foarte derutat. Eu aveam şefii mei. Ce rol avea Sergiu Nicolaescu în «ce urma să se întâmple» cu implicaţii în sistemul militar?".
Înainte de a se despărţi, regizorul i-a spus căpitanului că-l va vizita în zilele următoare pentru a executa câteva trageri în poligonul unităţii. Întâlnirea a fost amânată mai multe zile la rând. Căpitanul Nicolescu: „A tot amânat aşa, «vin mâine la vânătoare...», până în 17 decembrie când a sunat şi a spus: «Comandante, nu pot să vin, vezi ce se întâmplă în ţară. Vezi, să fii pregătit!». Timişoara ieşise în stradă. Tot în 17 decembrie am primit alarma de luptă «Radu cel Frumos»".
„Mitingul călcat de TAB-uri"
În dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, Sergiu Nicolaescu a mers la Ploieşti. Sergiu Nicolaescu: „Pe la 7.00-7.30 eram la Nicolescu în birou. Voiam două lucruri: să-mi iau armele pe care i le dădusem să mi le regleze şi să-i propun să îmi dea trei TAB-uri de la el din unitate, să intru cu ele în Piaţa Palatului şi să trag asupra balconului de unde Ceauşescu urma să ţină discursul. Însă n-am apucat
