Nicu Cântar a jucat aproape toată cariera pentru FC Drobeta, pentru care a refuzat și prima ligă. O accidentare gravă i-a încheiat prematur cariera, la doar 30 de ani. S-a axat apoi pe creșterea tinerelor talente, iar acum privește fotbalul de la distanță, dezamăgit de resursele neexploatate din Mehedinți. Nicu Cântar a început fotbalul la Reșița, acolo unde locuia în copilărie cu părinții săi. „Centrul de acolo era unul de mare tradiție, Metalul Reșița, care a devenit ulterior CSM Reșița, a dat foarte  mulți boxeri și fotbaliști de înaltă performanță. Aveam 10 ani când m-am dus la selecție, era în 1954”, ne spune fostul fundaș. Copilul de atunci juca fotbal în campionatul stradal și își dorea enorm, ca și ceilalți copii, să ajungă să îmbrace tricoul Reșiței. „S-au făcut mai multe selecții printre noi și așa am ajuns la echipa de pitici a Metalului Reșița, iar de acolo la juniori”, mai spune Cântar. Apoi a venit o rampă de lansare neașteptată. „Minerul Anina promovase în Divizia C și au luat ca antrenor pe tehnicianul nostru de la juniorii Reșiței. Omul a dus după el doi jucători, printre care și eu. A fost prima realizare, să trec de la juniori la seniori, în Liga a 3-a”, povestește nea Nicu.

Trecerea în Severin

După Anina, Nicu Cântar și-a satisfăcut stagiul militar și apoi s-a transferat la Metalul Severin, actuala FC Drobeta. „În 1965 am venit la Severin. Părinții mei au ieșit la pensie și m-am gândit să vin aici, unde era un alt centru fotbalistic bun. Un factor important a fost și faptul că Severinul, ca și toată Oltenia, are doritori și mari iubitori de fotbal. E un public minunat în acest oraș”, ne spune nea Nicu.

Fundaș central cu un excelent joc aerian, Nicu Cântar a avut parte de satisfacții mari cu Metalul și, mai târziu, cu Drobeta, cu care a reușit două promovări în Divizia B. „După un meci de baraj pentru p