Starea de negare este definită ca un mecanism de apărare prin care un fapt sau o realitate este respinsă ca neadevărată în ciuda existenței dovezilor probatoare. Starea de negare denotă imaturitate mentală întrucât are impact direct în abilitatea de adaptare și acceptare a realității.

Consumatorii de combustibil din toată Europa se află în prezent în etapa negării. Protestele sub formă de pungi de mărunțiș local sau autovehicule trase de cai la pompă probabil vor continua și în perioada următoare. Acestea reprezintă însă manifestări locale a stării globale actuale: de simplă negare a realității de la pompă: prețul combustibilului este într-o creștere continuă, fie ea şi sub forma dinţilor de fierăstrău.

Frapant, opinia autorităților statului este că nu există motive pentru creșteri ale prețurilor (Google demonstrează că această formulă este repetată aproape identic de foști prim-miniștri, guvernator, ministere etc). Dar în general, când o autoritate are o opinie de negare sau dezmințire, trebuie înțeles că de fapt confirmă scenariul cel mai pesimist posibil. Reprezentanţii statului omit că piața energetică este una internațională. Parafrazând, dacă strănută OPEC, răcește întreaga economie globală.

Astăzi, 8, chiar 9 din 12 țări din cadrul OPEC au probleme sociale interne. Bursele internaționale sunt inter-dependente: pe baza cotațiilor de la NY și apoi Londra, se stabilește cotația la Mombay și Singapore, pe care se bazează ulterior petrobursa de la Sidney. Toate aceste piețe funcționează între două repere: promisiunea Arabiei Saudite și a celorlalte țări OPEC fără probleme interne cum că pot suplini livrările sistate din Libia și ancora psihologică stabilită în iulie 2008 de 147 dolari/baril. Amble repere pot fi însă rescrise.

Analizele cotațiilor viitoare nu mai au însă efect, când se bazează pe evenimentele prezente. Nici în trecut nu s-au