Vestea buna este ca PDL si PSD s-au inteles in mod oficial si public sa sustina candidatura lui Dacian Ciolos pentru postul de comisar european pentru Agricultura. Vestea mediocra este ca atat oficial, cat si neoficial nu avem un plan B. La cat se cearta partenerii de coalitie pe la televiziuni, trebuie sa remarcam acest simplu fapt: o decizie comuna pe un subiect major. In iunie recomandam exact asta celor doua partide (vezi raportul Centrului Roman de Politici Europene – Romania la Consiliul European / Note pentru "comisarii" romani), plecand de la premisa simpla ca, daca desemnarea comisarului va deveni subiect de zazanie in coalitie, sansele noastre de a obtine un portofoliu important vor scadea. Asumarea oficiala a candidaturii pentru un portofoliu atat de important (politicile agricole comune consuma 40% din bugetul UE) este un pas indraznet.

Tatonarea terenului a inceput inca de anul trecut, fiind unul dintre putinele puncte de acord intre guvernul liberal si Traian Basescu, dovada ca atunci cand nu trebuie sa se dea cocosi in fata presei se pot intelege. Intre timp, oficialii nostri au tot luat pulsul fata de idee in diverse intalniri oficiale. Faptul ca au decis acum sa iasa public cu propunerea poate insemna ca s-au convins ca exista sanse. Altfel, anuntul public este riscant din punct de vedere al imaginii: asteptarile presei sunt acum foarte mari; daca vom obtine orice altceva decat Agricultura, Guvernul va fi tocat pentru ca a suferit un esec.

Ce urmeaza deci ca strategie politica? Avem sprijinul Frantei. De fapt, sprijinul Frantei a fost motivul pentru care Romania a marsat cu aceasta candidatura. Franta are un interes clar in chestiune. In mod cutumiar, francezii nu pot avea ei aceasta functie, desi sunt cei mai mari consumatori ai fondurilor din domeniu (de fapt, tocmai pentru ca incaseaza cei mai multi bani, ideea ca tot