Marele eveniment mediatic al weekendului trecut a fost nunta dinamovistului Cristian Borcea cu cea de-a doua aleasă a inimii sale, Alina Vidican.
Nu încape îndoială că show-ul a stârnit curiozitatea multor compatrioţi, altfel televiziunile nu ar fi insistat asupra parangheliei de la Otopeni. Kitsch-ul, opulenţa şi numele personajelor (mirele Borcea, naşul Gigi Becali şi invitaţii din lumea pestriţă a fotbalului) au creat un cocktail pe gustul a milioane de români.
Nunta în sine, cu toate excesele ei, a fost depăşită în prost gust de populismul unor emisiuni TV. Din puţul gândirii televizioniste au apărut titluri de genul „Lux la nuntă, sărăcie în ţară" sau „Bogaţii chefuiesc, săracii fac foamea". Erau puse în antiteză gustările rafinate de la nunta lui Borcea cu mămăliga râncedă a unor oameni nevoiaşi, homarul şi icrele de Manciuria cu ştevia şi arpacaşul, tortul înalt de doi metri şi jumătate al miresei cu foamea care bântuie prin mahalale, maşinile de mulţi cai-putere ale nuntaşilor de lux cu căruţele trase de mârţoage pe uliţele patriei, rochiile scumpe de la Otopeni cu zdrenţele murdare de la coada vacii.
Şi pentru că asemenea evenimente epocale trebuie dezbătute, au apărut şi analiştii, ba chiar şi experţii. Am aflat că într-o ţară cu oameni săraci nu ai voie să fii bogat. Nu dosarele penale ale mirelui Borcea i-au interesat pe specialişti, nici milioanele de euro cu care a spoliat bugetul clubului Dinamo prin transferuri bazate pe acte false, ci pur şi simplu faptul că acesta îşi permite să fie bogat într-o ţară săracă.
Retorica a alunecat uşor spre o propagandă stângisto-comunistă, susţinută temeinic de politicieni precum deputata liberală Mariana Câmpeanu. Am aflat astfel că nu doar opulenţa şi grandomania sunt condamnabile, ci însăşi bogăţia, căci nu se cuvine să trăieşti bine printre milioane de oameni săraci. Ghiveciul televizi
